O saga basarabeana – Veneticii de Ion Lazu

La implinirea a 70 de ani de la Cedarea Basarabiei (26 iunie 1940), merita prezentat singurul roman care ataca frontal drama basarabenilor refugiati in tara: Veneticii de Ion Lazu (a treia editie, “definitiva” (440 pagini), lansata anul trecut la Targul de Carte Gaudeamus, Editura Ideea Europeana, 2009). Data fiind tacerea impusa asupra subiectului tabu-Basarabia, in anii comunismului, nici unul din cei 200 de scriitori proveniti din Basarabia care traiau in Romania nu a scris nimic despre bastina lor. Ceea ce face din soarta basarabenilor o tragedie si mai cumplita este faptul in sine ca ei au traversat o tragedie istorica si nici macar nu au avut dreptul sa vorbeasca despre ea! Asa se face ca desi tema refugiului basarabean l-a preocupat o viata intreaga, scriitorul Ion Lazu nu a putut scrie romanul decat dupa 1989. Este vorba despre un roman fluviu, in stil tolstoian, in care ni se prezinta o fila de istorie care nu a fost invatata la liceu. Se prefera tacerea.

Ion Lazu (n. la 6 ianuarie 1940)

Situl web al scriitorului: http://ionlazu.bibro.net

 In lupta cu necrutatorul vant al uitarii, Ion Lazu este initiatorul, in vremea din urma, al celor doua indraznete si atat de bine-venite proiecte ale Uniunii Scriitorilor din Romania: Montare a 200 de placi memoriale pentru scriitorii disparuti si Memorialul scriitorilor incarcerati sub regimul comunist.

Veneticii lui Ion Lazu este povestea simpla a unei familii de mici negustori basarabeni, propria familie smulsa din rosturile ei de valurile negre si involburate ale istoriei si aruncata langa Slatina (in Oltenia) unde cei noua membrii ai clanului vor fi nevoi ti sa traiasca pana la disparitia fireasca. Personajele principale sunt tatal, Grigore, si mama, Vera, ambii reprezentand trasaturile definitorii ale basarabeanului: cinstea, preocuparea pentru familie, intelegerea cu toate etniile din jur, evrei, gagauzi, olteni sau tigani. Istoria familiei se desfasoara pe timp de aproape un secol de la copilaria bunicului Timotei Hanganu dinainte de primul razboi mondial pana la moartea protagonistilor. „Prozatorul detine cele trei calitati “de baza”: memorie, fantezie, spirit de observatie, fara a mai pune la indoiala combustibilul, talentul.” (Magda Ursache). „Romanul e scris cu o mana sigura si cu un har aparte al evocarii … Lumea pe care Ion Lazu ne-o aduce in fata ochilor este adeseori terifianta: razboi, ocupatie sovietica, teroare de masa, executii sumare, fuga disperata din calea inamicului, trenurile luate cu asalt de refugiati (veritabile iaduri pe roti), foamete, boala, groaza zilei de maine.” (Stefan Dimitriu). Mesajul pe care autorul doreste sa-l dea este totusi unul pozitiv, caci in toata disperarea refugiului pe pamant strain veneticii basarabeni isi gasesc forta sa mearga inainte. Descrierile sunt de un realism si o sensibilitate deosebita, psihologia personajelor este prinsa in cele mai mici si edificatoare detalii. Povestea curge lin si te tine in vraja ei, facand sa-i cunosti rand pe rand pe protagonisti, din trairile sau povestirile lor intelegand totodata si vicisitudinile din epoca aceea. De-a lungul romanului, personaj principal, Vera, se contureaza in „cel mai frumos omagiu adus mamei” (Ana Blandiana). Veneticii este saga basarabenilor, dar in acelasi timp si saga tuturor „veneticilor”, a celor care dintr-un motiv sau altul traiesc departe de locul unde s-au nascut. Imbinarea dintre detaliile vietii de zi cu zi a unei familii, tragedia basarabenilor refugiati in Regat, si mesajele universale pe care romanul le transmite (importanta familiei, toleranta catre alte etnii, rabdarea si intelepciunea necesara pentru supravietuire, imperioasa nevoie de a continua a refugiatului/expatriatului), bogata si aleasa limba romana in care este scris, face din acest roman „unul dintre primele (cele mai bune) 10 romane scrise la noi (in Romania), in ultimii douazeci de ani” (Stefan Ion Ghilimescu).

Ion Lazu este originar din comuna Ciubarciu, judetul Tighina, Basarabia din parintii Grigore si Vera Lazu. Casatorit cu Lidia Lazu de care il leaga o iubire de ani de zile si poezia si muzica (Artista Lidia s-a remarcat prin recitari de poezie din lirica lui Blaga, Bacovia, Eminescu, acompaniate de frumoase triluri ale vocii ei; a tinut patru spectacole in California, mai 2008). Unicul lor fiu, Andrei, ii este scriitorului aproape de suflet si in romanul Veneticii, fiul ii devine un alter-ego. Geolog de profesie, Ion Lazu lucreaza pe teren in numeroase locuri prin tara, devine apoi scriitor, scenarist, poet, romancier, artist fotograf. Lucrarile i s-au publicat tarziu, caci nu a dorit sa scrie la comanda comunistilor. Pentru Ion Lazu delimitarea de comunisti a fost esentiala, vitala. Debutul editorial are loc in 1970 cu un volum de schite si povestiri. Ion Lazu a scris si publicat sase romane, cateva volume de povestiri, trei volume de elegii si fragmente de jurnal stranse in doua volume. Pasionat deopotriva de film si fotografie, Ion Lazu a scris cateva scenarii de film, a realizat un album de arta fotografica.